site loader
august 24, 2021 Viata lui Rudoph Valentino

Viata lui Rudoph Valentino

E dimineaţa zilei de 23 august 1926. O zi de luni. Rudolph Valentino, primul sex-simbol de la Hollywood, se trezeşte pe patul său de la New York Polyclinic Hospital. Nu ştie că e ultima dimineaţă din viaţa lui… Are 31 de ani.Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-zi-din-viata-lui-rudoph-valentino/

E început de săptămână. New York se trezește încet-încet la viață. Pe patul de spital unde ajunsese în urmă cu o săptămână, Rudolph Valentino vorbește cu doctorii despre viitor. Despre viitorul lui… E în culmea carierei, este iubit și aclamat pentru rolul din cel mai recent film al lui „Fiul șeicului”, de-abia așteaptă să se facă bine și să-și reia viața. Pe 15 august, lui Valentino i s-a făcut rău și a leșinat la Hotel Ambassador, Park Avenue, din Manhattan. A fost dus de urgență la spital și operat. O apendicită. Combinată, cum s-a descoperit apoi, cu un ulcer perforat. Lucrurile au decurs bine la început, numai că peste puțin timp Rudolph a făcut o complicație, peritonită, iar lucrurile au început să se înrăutățească de la o zi la alta. Pe 21 august, medicii știu deja adevărul. Știu că Rudolph Valentino nu se va ridica niciodată din acel pat, știu că nu va mai exista pentru el viitor, știu că „Fiul șeicului” va rămâne în istorie drept ultimul lui film, știu că timpul se va opri pentru el acolo. Numai că el nu știe. El speră. Și nimeni nu-i spune adevărul. Peste câteva ore intră în comă, pentru a nu se mai trezi niciodată. Pe 6 mai împlinise 31 de ani și trăise cât alții în șapte vieți. Era sex-simbolul Americii și lăsase în urmă Italia unde se născuse. Era deopotrivă adulat și detestat, era minunatul „latin lover”, era seducătorul cu ochi triști, pe care-l iubeau toate femeile, mai puțin cele pe care le iubea el… era bărbatul ușor efeminat, detestat de toți bărbații macho ai Americii acelei perioade, era tânărul superb, cu sexualitate incertă, era actorul care fura toate inimile, implicat în scandaluri care zguduiau America.Citiți în Ziarul Metropolis > În această săptămână cumplită în care a zăcut în spital, între Ce imagini trebuie să-i fi trecut prin minte lui Rudolph, atunci, în ultimele ore de viață? Poate Italia copilăriei lui. Italia însorită a sfârșitului de secol al XIX-lea, când lumea era cu totul alta și cu totul altfel, acolo, în Castellaneta, unde s-a născut el, dintr-un tată fost căpitan de cavalerie și o mamă franțuzoaică. Numele lui întreg? Rodolfo Alfonso Raffaello Pierre Filiberto Guglielmi di Valentina d’Antonguella. Pe scenă va deveni simplu: Rudolph Valentino. Și-a pierdut tatăl când avea 11 ani. Fostul căpitan s-a îmbolnăvit de malarie și a murit lăsând-o pe soția lui să-i crească singură pe cei trei copii, el, fratele lui mai mare și o soră mai mică. Însă în puținul timp pe care l-a petrecut cu tatăl lui, n-au avut, se pare, cea mai bună relație. Tatăl era aspru, mama îl răsfăța. Și toată lumea vedea că era de o frumusețe neobișnuită.Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-zi-din-viata-lui-rudoph-valentino/ și moarte, se pare că în fiecare zi, peste 2000 de admiratoare ale lui încingeau în fiecare zi liniile spitalului din New York, ca să afle vești despre sănătatea lui. Medicii îi ascund adevărul și-l lasă să spere. Nu știe nimic despre complicațiile la plămânul stâng, despre faptul că starea i se agravează. El speră că se va face bine și se va întoarce la viața lui. Îl aștepta, se pare, o poveste de dragoste aflată de-abia la început, cu actrița poloneză Pola Negri, care la înmormântarea lui avea să se prăbușească în lacrimi lângă sicriu spunând că erau logodiți. Îl așteptau o mie de povești netrăite. Îl aștepta Italia… din care plecase la sfârșitul adolescenței. Dar pe 23 august, inima lui se oprește.

Aproape 100 de mii de oameni au participat, se pare, la funeraliile lui. Au fost fani care s-au sinucis strângând la piept fotografia lui. O isterie în masă a cuprins America în acele zile. Odată cu Rudolph Valentino murea o lume, murea un simbol, se pierdea un reper, se prăbușea un univers. Greu de înțeles în lumea noastră de azi, în care vedetele sunt la un click distanță, cum un om, un artist… poate declanșa un asemenea fenomen.Ce imagini trebuie să-i fi trecut prin minte lui Rudolph, atunci, în ultimele ore de viață? Poate Italia copilăriei lui. Italia însorită a sfârșitului de secol al XIX-lea, când lumea era cu totul alta și cu totul altfel, acolo, în Castellaneta, unde s-a născut el, dintr-un tată fost căpitan de cavalerie și o mamă franțuzoaică. Numele lui întreg? Rodolfo Alfonso Raffaello Pierre Filiberto Guglielmi di Valentina d’Antonguella. Pe scenă va deveni simplu: Rudolph Valentino. Și-a pierdut tatăl când avea 11 ani. Fostul căpitan s-a îmbolnăvit de malarie și a murit lăsând-o pe soția lui să-i crească singură pe cei trei copii, el, fratele lui mai mare și o soră mai mică. Însă în puținul timp pe care l-a petrecut cu tatăl lui, n-au avut, se pare, cea mai bună relație. Tatăl era aspru, mama îl răsfăța. Și toată lumea vedea că era de o frumusețe neobișnuită.Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-zi-din-viata-lui-rudoph-valentino/

Și-a căutat o vreme drumul. Părea că nimic nu i se potrivește. A plecat la Paris, când avea 17 ani, dar s-a întors destul de repede. Iar în 1913, la 18 ani, a lăsat în urmă Europa și a plecat spre America. A debarcat în portul din New York cu două zile înainte de Crăciun, pe 23 decembrie 1913. Era iarnă, era frig și New York era fascinant și greu de cucerit în egală măsură. Un băiat de o frumusețe ireală ajungea pe Ellis Island și spera să aibă într-o zi lumea la picioare. Ca o imagine dintr-o fotografie alb-negru… New York, un port plin de oameni care își caută drum și loc, fiecare cu valiza și visurile lui, ceață, zăpadă, frig, sărăcie… și apoi un cartier sărac, mica Italie, și lupta pentru supraviețuire. Orice muncă e bine-venită. Spală vase, se ocupă de grădinărit, încearcă orice. E concediat, doarme pe străzi, cerșește mâncare, dar visează mai departe. Și într-o zi, cam peste un an este angajat prima dată ca dansator într-un local. Dansează tango. Exotismul lui seducător îl ajută. Femeile îl adoră. Și cariera lui de dansator prinde contur. Și odată cu noul lui statut apare și primul scandal. O legătură cu Blanca de Saulles, o frumoasă „socialite”, care divorțează de soțul ei, important om de afaceri, iar el e martor la divorț. Soțul își folosește relațiile ca să se răzbune pe el și ajunge la închisoare câteva zile. Blanca își ucide peste puțin timp soțul, iar el fuge într-un turneu… ca să scape de un eventual nou scandal.Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-zi-din-viata-lui-rudoph-valentino/

Cariera lui de dansator se sfârșește în câțiva ani, iar din 1917, Valentino începe să viseze la Hollywood. Și visul începe să prindă contur. În 1921, filmul „Cei patru cavaleri ai Apocalipsei” îl transformă peste noapte în vedetă. Filmul e un mare succes comercial, un milion de dolari box-office… Și viața începe să se schimbe. Iar el e îmbătat de succes și prins în marele tăvălug al Hollywood-ului acelei perioade, deloc lipsite însă de greutăți și complicații materiale sau sentimentale. Dintr-un proiect în altul, Rudolph Valentino creează roluri și filme din care azi multe s-au pierdut, din care unele îl ridică și altele îl coboară… Filmul „Șeicul”, în 1921, când avea 26 de ani și trecuse deja printr-o căsnicie și eșuată, și „neconsumată”, îi consolidează statutul de vedetă și de „latin lover”. Juca rolul șeicului Ahmed Ben Hassan, iar interpretarea lui avea să rămână în istorie și pentru că și-a propus să se îndepărteze de la imaginea stereotip despre personajele arabe. Din punctul lui de vedere, arabii nu erau deloc niște „sălbatici”, așa cum erau considerați la acel moment la scară largă. Iar cuvintele lui au rămas emblematice și au azi o rezonanță atât de modernă… „Oamenii nu pot fi considerați sălbatici doar pentru că au pielea închisă la culoare. Civilizația arabă e una dintre cele mai vechi din lume… arabii sunt oameni demni și cu mintea ascuțită”.Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-zi-din-viata-lui-rudoph-valentino/

Mai erau doar cinci ani până la dispariția lui fulgerătoare, dar viața părea să se deschidă toată înainte. Era deja la a doua căsătorie, de data asta cu Natacha Rambova, căsătorie care a început tot cu un scandal, pentru că a venit la prea scurt timp după divorțul de actrița Jean Acker, căci, conform legilor din CalifoÎn anul în care a și murit, a avut loc un episod care merită amintit pentru… „culoarea” lui. În Chicago Tribune a fost publicat un editorial care îl acuza pe Valentino de „feminizarea” bărbaților americani, dând exemplu un fapt divers. În baia bărbaților dintr-un anume hotel a fost montat un automat cu pudră de talc roz… Ei bine, marele vinovat pentru pudra de talc roz erau Rudolph Valentino și filmele lui… Înfuriat, Valentino l-a provocat pe autorul anonim la o partidă de box. Desigur, n-a răspuns nimeni provocării lui.Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-zi-din-viata-lui-rudoph-valentino/rnia acelui moment, era considerată bigamie o căsătorie încheiată mai repede de un an de la divorț… Însă nici această a doua relație nu i-a adus fericirea. Ba se pare că relația cu ea i-a dăunat grav pentru că l-a atras în niște proiecte perdante din punct de vedere artistic și l-a îndepărtat de prieteni. Câțiva ani buni din scurta lui viață…Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-zi-din-viata-lui-rudoph-valentino/

Și acest an, 1926, care începuse relativ bine, în luna februarie, cu filmările la „Fiul șeicului”, cu el divorțat a doua oară și întors dintr-o călătorie în Europa, avea să-i aducă sfârșitul. E-adevărat că fusese cam bolnav și cam slăbit, dar nimic nu prevestea un asemenea dezastru. În iulie, pe data de 9, a avut loc premiera filmului, cu mare succes, iar apoi a început turneul de promovare… Și, dacă ar fi să dăm crezare legendelor, se pare că în urmă cu câțiva ani, Rudolph cumpărase, atras de cine știe ce fire misterioase, un inel dintr-un magazin de antichități. Vânzătorul îl avertizase că e un inel blestemat, dar, așa cum îi era firea, asta n-a făcut decât să-l atragă și mai tare. Prima dată când l-a purtat, a fost în timpul filmărilor de la „Tânărul Rajah” care n-a fost tocmai un succes. Inelul i-a purtat ghinion. Și a hotărât să-l lase o vreme deoparte. L-a pus pe deget din nou, peste câțiva ani când a filmat „Fiul șeicului”. Și la ceva vreme a avut loc accidentul… Și tot legenda spune că toți cei care au purtat apoi inelul au fost loviți de o nenorocire. Dacă e doar o poveste care să-i coloreze și mai tare portretul e o întrebare căreia nu-i poți răspunde decât cu un zâmbet. Imaginea lui rămâne așa, oprită în timp, eternul seducător care n-a apucat să îmbătrânească, la mormântul căruia o femeie în negru pune în fiecare an un trandafir roșu…

Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-zi-din-viata-lui-rudoph-valentino/

august 23, 2021 A murit Doru Stanculescu!

A murit Doru Stanculescu!

Cântărețul și instrumentistul Doru Stănculescu a murit, luni, la vârsta de 71 de ani.

Doru Stănculescu s-a născut în București, la 25 iunie 1950 și a murit, luni, în 23 august 2021, la vârsta de 71 de ani.

„Mi-e foarte greu să vă dau vestea asta. Stănculescu Doru-Emil a plecat azi-dimineață (luni – n.r.) să se întâlnească cu bunii lui prieteni Dan Andrei Aldea, Vali Sterian şi alții. Primeşte-l Doamne şi veghează-i veşnica odihnă. O pierdere uriaşă!”, scrie, luni, pe Facebook, artistul Eugen Avram.

Doru Stanculescu a fost membru fondator al Cenaclului Flacăra, unde a activat până la desființarea sa.
Instrumentistul și cântărețul Doru Stănculescu a debutat cu melodia „Ion Crâșmaru”, pe versuri de Octavian Goga. El a realizat muzica pentru filmul „Porțile albastre ale orașului”.

Primul material discografic al cântăreţului, un disc single, a fost editat în anul 1979 de casa de discuri Electrecord, printre hit-urile sale numărându-se „Şambala”, „Ion Vodă Cumplitul”, „Ai, hai…”, „Ecou de romanţă”, „Fără petale”.

Doru Stănculescu a fost fratele cântăreței Mihaela Mihai.Sursa:digi24.ro
Editor:Liviu Cojan

august 22, 2021 Cetatea lui Tepes restaurata!

Cetatea lui Tepes restaurata!

Adevărata reședință a lui Vlad Țepeș a fost de fapt Cetatea Poenari, din județul Argeș. Fortăreața a fost construită direct pe stâncă, în vârful muntelui. Ai de urcat 1.480 de trepte ca să ajungi să vizitezi cetatea, dar priveliștea Văii Argeșului merită efortul. O vreme, urșii au pus stăpânire pe ruine, dar între timp s-a montat acolo un gard electrificat, care îi ține la distanță. În curând încep și aici reconsolidările și categoric, ajutorul vine dinspre Uniunea Europeană.Cristina Cileacu: Am plecat din Pitești și suntem în comuna Arefu și am venit aici pentru că în vârful muntelui este Cetatea Poenari, care va fi restaurată cu fonduri europene. Dvs. sunteți responsabil și de acest proiect. Câți bani va primi cetatea și ce urmează să se facă?

Cornel Popescu, directorul Muzeului Județean Argeș: În Dealul Cetățuii este Cetatea Poenari, singura cetate care are din punct de vedere istoric legătură cu Vlad Țepeș. De fapt, turnul patrulater datează încă din timpul lui Basarab I și lucrările au fost continuate și cetatea extinsă de către domnitorul Vlad Țepeș.

Este tot un proiect pe fonduri europene, tot pe Axa 5 sub Axa 1. Sunt 3 milioane de euro bani europeni și aproape 9 milioane de euro finanțare din partea Consiliului Județean Argeș, contribuția CJ Argeș pentru a consolida și restaura cetatea lui Vlad Țepeș.

Este, de asemenea, un monument istoric clasa A, sunt lucrări deosebite, lucrări de complexitate, având în vedere și poziționarea cetății, organizarea de șantier va impune foarte mult de lucru.sursa:digi24.ro

august 21, 2021 S-a votat: pacientii pot da in judecata spitalele !

S-a votat: pacientii pot da in judecata spitalele !

Infecțiile din spitale, considerate malpraxis. Pacienții pot primi despăgubiri
Toți cei care au luat infecții din spitale sunt considerați victime ale unui malpraxis medical, astfel că vor putea cere daune de la spitalul în care s-au infectat. Dovada faptului că infecția n-a fost luată din spital îi va reveni unității medicale.Avocatul Adrian Cuculis a explicat pentru Antena 3 ce presupune noua decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

„Într-o decizie dată de Înalta Curte se precizează că în momentul în care ai fost adus la spital, dacă nu a fost depistată infecția nozocomială cu care să fi venit tu acolo, este clar că dacă la externare ai o asemenea infecție, răspunderea pentru malpraxis devine a unității spitalicești. Se pot cere despăgubiri pentru contractarea infecției nozocomiale. Până în momentul de față, sarcina probei revenea de cele mai multe ori celui care ridica pretenția împotriva spitalului, lucru care era foarte greu de dovedit. Într-un final, Înalta Curte a catalogat că această probă ar trebui să revină spitalului și nicidecum persoanei infectate.

Răspunderea pentru malpraxis este catalogată în trei mari categorii: răspunderea penală, răspunderea civilă delictuală și răspunderea disciplinară a personalului medical.”, a explicat avocatul Adrian Cuculis pentru Antena 3.